Suntem creatia extraterestrilor ? (2)

Anunnaki aveau doi conducatori, Enlil si Enki, ce detineau intreaga putere si erau fiii lui Anu, conducatorul suprem al celor de pe Nibiru. Enki este cel care i-a creat pe oameni cu scopul de a-i scuti pe Anunnaki-i ce lucrau in minele din Africa de Sud. Conform scrierilor sumeriene, Marele potop se refera la o incercare a lui Enlil de a distruge rasa umana de sclavi.

Intre Enlil si Enki s-a creat o apriga disputa in a distruge sau a pastra rasa de sclavi, creindu-se intre ei animozitati ce au dus ulterior la razboaie. Invins de Enki, Enlil a fost nevoit sa se reintoarca pe Nibiru, unde i s-a dat o alta misiune. Enki, ramas pe Pamant, ajunge la concluzia ca rasa umana se poate descurca si singura si se poate inmulti si pleaca de asemenea pe Nibiru.

1. Legenda genezei omului

Zeii sumerieni, condusi de Enlil si Enki au venit cu “carele lor de foc” pe Pamant si s-au stabilit intre Tigru si Eufrat, la sud de muntele Ararat (exact interitoriul localizat de Biblie ca fiind Gradina Edenului). Zeii (Annunaki) exploatau minereu aurifer din minele din Tara de Jos (dupa Sitchin, Rhodezia sau Africa de Sud, unde, intr-adevar, s-au descoperit urmele unor exploatari preistorice), apoi il transportau cu “barcile scufundate” pana in Sumeria.
Dupa 40 de “perioade” (un an?) de lucru anevoios in mine, Annunaki s-au revoltat si au venit la Enki: “Marite zeu, nu mai vrem sa lucram in mina. E o munca grea si degradanta.” Enki I-a intrebat: “cine vreti sa scoata aurul cel atat de necesar noua?” , la care, Annunaki vin si cu solutia: “Creaza niste lucratori primitivi”. Aurul extras era necesar Annunaki-lor pentru confectionarea de podoabe si pentru carele lor de foc (echipament electronic pentru aeronave).
De aici incepe legeda propriu-zisa a genezei omului in varianta sumeriana. Enki “a luat samanta unui animal paros, care merge cand in doua, cand in patru picioare si mananca iarba, precum gazelele” si a fecundat-o in repetate randuri pe “Zeita Mama”. Au luat astfel nastere primii oameni, care, o data ajunsi la maturitate, Enki a realizat ca nu sunt in stare sa procreeze.

In urma cercetarilor ulterioare, s-a observat ca progeniturile ce iau nastere din incrucisarea a doua specii diferite, nu procreaza (ex. catarul, obtinut din incrucisarea dintre iapa si magar este steril). Vazand ca experimentul sau nu este unul reusit, Enki revine asupra lucrarii sale.
Ia din nou samanta animalului paros, lucreaza asupra sa (inginerie genetica?), fecundeaza ovulele a 14 femele de animal paros, pe care le implanteaza in uterele a 14 zeite. Iau nastere astfel, 7 barbati si 7 femei, perfecti asemanatoti intre ei (clonare). De data aceasta, oamenii erau capabili sa se inmulteasca . Oamenii nou creati aveau caracterele zeilor, respectiv erau foarte inalti, traiau foarte mult (vezi aici similitudini cu Biblia: Noe, Matusalem, etc.) si erau deosebit de puternici si inteligenti.
La inceput, spun legendele sumeriene, oamenii nu aveau voie sa se imperecheze decat cu zeii, pastrand caracterele acestora, dar, dupa o perioada de o mie de ani, acestia, inmultindu-se peste masura, nu au mai putut fi controlati si au inceput sa se inmulteasca intre ei, avand si legaturi incestuoase.
Datorita acestui fapt, speta umana a inceput sa degenereze, ei incepand sa semene tot mai putin cu zeii, traind mult mai putin, fiind mai putin inalti, deci asemanandu-se tot mai putin cu creatorii lor.
Tragand o concluzie personala, daca ar fi sa dam crezare ledendei sumeriene a Genezei omului, aceasta ar fi intermediara intre mitul biblic al Genezei omului si teoria evolutionista a lui Darwin, omul fiind creat de Zeu prin combinarea ADN-ului primatelor cu ADN-ul propriu. Avand in vedere rezultatele notabile obtinute in ingineria genetica in zilele noastre, am putea crede autenticitatea acestei legende.

Nibiru, a 12-a planetă

În 1976, o controversată carte scrisă de Zecharia Sitchin (care şi-a petrecut zeci de ani ca arheolog şi istoric în Orientul Mijlociu, căutând scrieri vechi ale civilizaţiei sumeriene) şi intitulată “A 12-a planetă” provoca un adevărat şoc. Sitchin – care interpreta ad-literam străvechi texte cuneiforme sumeriene – arată că Homo Sapines (adică actuala specie umană) fusese creat prin intervenţia deliberată a unei rase extraterestre, numită Anunnaki, care ar fi venit pe Pământ în căutarea aurului, necesar salvării propriei planete, Nibiru. Vizitatorii ar fi plecat, după încheierea misiunii, urmând să revină cândva.

Teoria lui Zecharia Sitchin, potrivit căreia Anunnaki (locuitorii de pe Nibiru) au populat cândva Pământul, se bazează şi pe anumite pasaje din Biblie, mai precis Geneza. Anunnaki ar fi existat pe Terra, la fel ca personajele din Sfânta Scriptură, stabilindu-se în zona de azi a Iranului şi Irakului (vedeţi vreo legătură cu războiul din Irak şi cu cel preconizat din Iran?).

După ce şi-au amestecat genele cu o rasă inferioară, Homo Erectus, dându-i naştere lui Homo Sapiens, au părăsit Terra, pentru a se întoarce pe planeta lor. Dar ar urma să se întoarcă aici, eveniment asociat de unii cu sfârşitul lumii, pus la rându-i în legătură cu ziua de 21 decembrie 2012, când se termină celebrul calendar mayaş. Să fie, oare, anticiparea implicită a coliziunii dintre Pământ şi un alt corp ceresc (poate chiar Nibiru)?

Sitchin susţinea că Nibiru este o planetă cu o orbită eliptică în jurul Soarelui, care are o perioadă de orbitare ce variază între 3.600 si 3.700 de ani. În 1993, prin mediile electronice încep să circule veşti alarmiste despre faptul că o planetă de 4 până la 8 ori mai mare decât Pământul se deplasează spre Terra, ameninţarea fiind identificată cu ciudata planetă Nibiru, considerată ipotetic drept cel mai mare obiect din imediata apropiere a sistemului solar.

În iulie 2005, la câteva luni dupa ce a fost descoperită, astronomi eminenţi din 19 ŢĂri s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde există un centru astronomic aflat în legătură permanentă prin internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA).

Pe 1 august 2005, ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: “Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313″. Savanţii care au denumit astfel planeta Nibiru cunoşteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB-313″ anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealaltă grupa era formata din restul de 5 corpuri ceresti (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pământ, Luna.

Nici totalul cifrelor din denumirea intermediară nu este întâmplator. Este 12. Atâtea corpuri cereşti cunoşteau sumerienii. Ea a fost însă imediat identificată cu legendara Nibiru, dat fiind că ambele ar descrie aceeaşi traiectorie eliptică, aproape perpendiculară pe planul sistemului nostru solar.

Deşi nu oficial, istoricii şi teologii de seamă sunt de acord că o parte din Vechiul Testament, şi anume Geneza, se inspiră din vechi texte sumeriene, mai exact din Enuma Elish, cartea creaţiei la sumerieni.

Povestiri despre Marele Potop se găsesc şi ele în amândouă religiile, ebraică şi sumeră. O concluzie inevitabilă este că Anunnaki au fost la fel de reali ca Moise, Noe şi Abraham.

Sitchin crede că Anunnaki au venit pe Pământ acum 485.000 de ani de pe planeta lor, Nibiru, şi că sunt o rasă de extratereştri uriasi care au o viaţă foarte lungă, ce uneori ajungea până la 500.000 de ani. Aşadar, zeii din vechile scripturi ar putea să fie încă în viaţă pregătindu-se pentru următoarea întâlnire cu noi!

Este de notorietate faptul că în timpul sondărilor pentru petrol din sud-estul Arabiei Saudite un schelet gigant de 10 metri a fost găsit. Numai lungimea capului este de 1,3 metri. Autorităţile arabe au interzis accesul în zonă, dar câteva elicoptere au reuşit să facă nişte poze de sus. Cert este că astfel de schelete umane uriaşe au început să fie descoperite în mai multe locaţii din Orientul Mijlociu.

Cercurile din lanuri, un ghid pentru viitor

Cercurile din lanuri (“crop circles”) sunt desene geometrice la scară mare, acoperind arii de zeci şi sute de metri pătraţi, realizate prin culcarea ordonată a unor porţiuni din lanurile de grâu, porumb, orz, rapiţă etc. Fenomenul a căpătat răspândire mondială în ultimii ani, astfel de formaţiuni misterioase fiind raportate în multe ţări.

Fenomenul a fost consemnat şi de cronicile secolului 17 în Anglia şi Germania, când oamenii îngroziţi credeau că cercurile apărute în lanuri sunt rodul demonilor şi al vrăjitoarelor.

“Prima menţiune despre un cerc în lanuri apare în folclorul englez. Un manuscris din 1678 vorbeşte despre aşa-numitul ‘diavol secerător’ din Hartfordshire, înfăţişat într-o gravură, construind o formă spiralată într-un lan de ovăz. Textul spune că diavolul a venit din cer sub forma unei lumini roşii şi a tăiat cercuri pe acel câmp de ovăz”, conform YogaEsoteric.net.

Deşi majoritatea cercurilor sunt descoperite dimineaţa, desenele nu apar întotdeauna “peste noapte”. Un pilot care survola Stonehenge s-a întors deasupra zonei după 30 minute, vazând şi filmând o formaţiune care nu exista acolo înainte. Apăruse într-un interval de jumătate de oră, ziua în amiaza mare, lângă o şosea circulată. S-au relatat şi cazuri când timpul de apariţie a fost de sub un minut.

Sute de cercetători, majoritatea cu pregătire ştiinţifică de nivel înalt, studiază minuţios fiecare desen nou apărut. Ce este de-a dreptul supărător este că, până acum, nimeni nu a putut da o explicaţie “rezonabilă” apariţiilor. Primul contact vizual cu o astfel de imagine gigantică creează o emoţie artistică şi elevaţie intelectuală.

An după an complexitatea desenelor a crescut, de la simple cercuri sau combinaţii de cercuri la forme liniare combinate cu forme circulare, apoi la forme poligonale, apoi la schematizarea unor insecte sau orbite de planete, forme de fractali, desene de o frumuseţe artistică remarcabilă şi care respectă nişte proporţii matematice exacte. Nu există nicăieri în lumea naturală un asemenea fenomen evolutiv şi purtător de sens, pe care îl putem cataloga, fără a greşi, drept artă şi comunicare.

O formă de comunicare

Istoria acestor apariţii de formaţiuni grafice gigantice ne arată că ele sunt mai frecvente acolo unde oamenii le dau importanţă, le studiază imediat ce apar, au aparate de zbor cu care le survolează şi le fotografiază, discută între ei şi informeaza opinia publică. Pare a fi o interacţiune între oameni şi creatorii desenelor.

Una din echipele de cercetători pasionaţi ai acestui fenomen (condusă de celebrul Steven Greer, doctorul care a prezentat la Clubul Naţional de Presă raportul său în privinţa extratereştrilor şi a înfiinţat Disclosure Project – vezi şi articolul Proiectul Dezvăluirea, şi disclosureproject.org) au făcut o meditaţie în grup, prin care au invocat apariţia unei formaţiuni cu caracteristici clare. A doua zi, au găsit în apropiere una, identică până în amănunt cu cea mentalizată de ei.

Ce sunt sferele luminoase galbene, roşii, care zboară adeseori în preajma formaţiunilor abia apărute? Ele au fost surprinse şi pe film, iar comportamentul lor dovedeşte inteligenţă şi faptul că nu sunt de origine umană…

O cercetătoare din Anglia, Deny Clarke, a fost martoră la momentul formării cercurilor: “Două globuri de lumină au apărut deasupra câmpului şi lanurile s-au culcat la pământ în câteva secunde, ca şi cum ar fi fost apăsate de o energie uriaşă şi misterioasă. Apoi au apărut şi au dispărut alte două globuri de lumină.”

“Am auzit despre oameni bolnavi de cancer care au mers prin cercurile din lanuri şi la care a apărut o remisiune a cancerului. Cred că cercurile au un efect notabil asupra psihicului, pentru că dau un sentiment de pace interioară care a continuat şi dupa ce s-au întors acasă”, continuă ea.

O atenţionare celestă

În vara anului 2008, mai precis pe 15 si 23 iulie, au apărut două formaţiuni absolut interesante în apropiere de Avenbury, Anglia.

Cea din partea superioară a fotografiei a apărut prima. Ea reprezintă sistemul solar aşa cum va fi poziţionat la data de 21 decembrie 2012. Toate planetele sunt la locul lor, în afară de Pluto, care pare deviat în avans cu 30 de grade faţă de poziţia normală pe care ar ocupa-o la acea dată, asa cum se poate observa mai clar în imaginea de mai jos:

Ce ar putea să determine o astfel de schimbare? Specialişti astrofizicieni afirmă că o forţă exterioară sistemului solar, un corp ceresc străin ar putea determina devierea orbitei planetei Pluto. Astfel, poate fi cazul unei comete, a unui asteriod mare, sau chiar a unei planete necunoscute.

Aluminiul duce la demenţă

de Harold Foster

Numarul cazurilor de Alzheimer este in continua crestere in multe regiuni ale lumii datorita factorilor ambientali, dar prin marirea aportului de calciu si magneziu si prin reducerea absorbtiei de aluminiu aceasta maladie poate fi evitata iar simptomele ei pot fi inversate.

Pretul longevitatii

Speranta de viata a crescut surprinzator de mult in ultimul secol. In consecinta, atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare, numarul oamenilor in varsta a inregistrat o crestere nemaiintalnita, proportia de oameni in varsta dublandu-se intr-o singura generatie. In 1950 erau la nivel global 214 milioane de oameni cu varsta de 60 de ani sau mai mult; pana in 2025 vor fi probabil 1 miliard, adica aproape de patru ori mai multi.

Desi aceasta tendinta implica bineinteles avantaje majore, dezavantajele nu sunt nici ele de neglijat. Pe langa faptul ca tot mai multi oameni ating varste inaintate, creste si riscul ca ei sa fie afectati de dementa, de regula acestia traind mult timp dupa declansarea bolii.

In prezent, 5 – 6% din populatia Statelor Unite este afectata de Alzheimer sau alte tipuri asociate de dementa, insumand aproximativ 4,5 milioane de americani, numarul acestora asteptandu-se sa creasca la 14 milioane pana in anul 2050.

Dementa nu este limitata desigur, doar la Statele Unite. De exemplu, s-a estimat ca din anul 2000, aproximativ 8 milioane de oameni din Uniunea Europeana au avut boala Alzheimer. Din moment ce aceasta afectiune este responsabila pentru aproximativ 50% din cazurile de dementa inregistrate la oamenii peste 60 de ani, estimarea in ceea ce priveste cazurile de dementa in Europa se apropie de 16 milioane.

Ca si in Statele Unite, populatia europeana se maturizeaza si imbatraneste rapid iar cazurile de dementa senila cresc dramatic. In mod clar, in lumea occidentala dementa nu este o problema rar intalnita.

Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat de mult progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Costurile de aproximativ 100 de miliarde de dolari americani asociate cu boala nu au produs nici un tratament in SUA si daca au reusit totusi sa produca ceva, nu au facut decat sa exacerbeze problema prin prelungirea sperantei de viata a celor afectati de boala.

Suma la care se ridica ingrijirea celor peste 4,5 milioane de pacienti cu Alzheimer din Statele Unite ale Americii ar fi suficienta pentru functionarea a 500 de universitati medii, asigurand educatia pentru aproximativ 7 milioane de studenti. Ramane la latitudinea cititorului sa decida care ar fi cea mai buna optiune pentru intrebuintarea impozitelor pe care le plateste.

Determinism genetic

Dr. Alois Alzheimer a identificat boala care ii poarta numele, realizand autopsia unui pacient (Auguste D.) ce suferise de aceasta afectiune. Ce a descoperit Alzheimer atat de socant si neobisnuit in mostrele craniene prelevate de la Auguste D? El a observat ceva extrem de rar: formatiuni gumoase extracelulare si unele acumulari intracelulare de proteine, placi si respectiv degenerescente.

Intr-adevar o analiza a mostrelor recent redescoperite ale Augustei D. confirma opinia lui Alzheimer, cortexul pacientei prezentand ceea ce in prezent reprezinta simptome patologice recunoscute ale bolii: placi de amiloid si degenerescente neurofibrilare.

In prezent se stie foarte bine ca astfel de placi si degenerescente se formeaza prin depunerea de proteine anormale, in special a celor beta-amiloid si tau. In consecinta, riscul aparitiei maladiei Alzheimer creste si scade in functie de capacitatea de a preveni formarea si depunerea acestor proteine.

Factorii de mediu

Se pare totusi ca boala Alzheimer implica si alti factori pe langa cei genetici. Factorii de mediu au cu siguranta o contributie la producerea acestei boli. Dementa multi-infarct este destul de frecventa in Japonia, insa rata de aparitie a bolii Alzheimer este mult mai mica decat in Europa.

Nu putem pune aceasta diferenta pe seama variatiilor rasiale caci si in China dementa vasculara predomina in Beijing, in timp ce boala Alzheimer este mai des intalnita in Shanghai iar la scara regionala variatiile in ceea ce priveste prevalenta bolii Alzheimer sunt mult mai mari.

Doua studii efectuate intr-un spital din Maracaibo, Venezuela, un oras cu aproximativ 650.000 de locuitori, prin care s-a realizat autopsia tuturor pacientilor decedati care au suferit de dementa, au inregistrat un singur caz de Alzheimer pe o perioada de mai bine de un deceniu. In schimb, in cele mai afectate orase norvegiene, s-a inregistrat in perioada 1974 – 1983 o rata anuala de mortalitate de 44-55 din 100.000 pentru barbati si 87-109 din 100.000 pentru femei.

Aceste statistici ne sugereaza ca in orasele situate de-a lungul coastei de sud si sud-est a Norvegiei se intalnesc de 1.000 de ori mai multe cazuri de Alzheimer decat in Maracaibo, Venezuela. Si chiar si in Norvegia, rata mortalitatii a fost cu 15 procente mai mare in unele municipalitati decat in altele, in timpul acestei perioade.

Pe scurt, putem afirma ca la nivel global si regional boala Alzheimer nu respecta un tipar relativ uniform, aceasta parand sa se raspandeasca mai repede decat imbatraneste populatia. Putem de asemenea, afirma ca prevalenta si incidenta bolii sunt afectate foarte mult de migratii.

In consecinta, boala Alzheimer nu prezinta nici una dintre caracteristicele geografice ale unei boli genetice.

Principalii factori de risc

In cartea “Genome”, Bishop si Waldholz afirma ca : “genele anormale nu pot provoca boala independent. In general vorbind, aceste gene nu actioneaza izolat asupra sanatatii, impactul asupra acesteia fiind minim pana ce persoana nu interactioneaza cu factorii de mediu vatamatori.” Asadar, semnificatia unei gene anormale depinde de locatie si mod de viata, adica de geografie.

Din analiza anterioara putem constata ca “mediile daunatoare” care interactioneaza cu aberatiile genetice asociate cu boala Alzheimer, cum ar fi gena APO E4, prezinta doua caracteristici importante: in primul rand acestea sunt caracterizate de variatiuni spatiale evidente, iar numarul lor pare sa se afle intr-o continua crestere.

Avem tot mai multe dovezi care ne sugereaza ca aceste medii sunt de fapt zonele in care apa potabila contine cantitati mari de aluminiu (in special in forma monomerica) si cantitati scazute de magneziu si calciu. Aceasta apa este de asemenea caracterizata de un nivel scazut de acid silicic.

Toate aceste conditii se intalnesc in zonele in care apele de suprafata cu o alcalinitate scazuta nu pot actiona ca un tampon impotriva ploilor acide ce pot provoca o solubilitate crescuta a aluminiului. In astfel de regiuni caracterizate de alcalinitate scazuta si ploi acide, nivelul crescut de aluminiu dizolvat provoaca mari pagube ecologice.

Se pare ca acelasi element, aluminiu dizolvat, este si factorul de risc predominant in boala Alzheimer. In anul 1988 am avut dovezi clare ca excesul de aluminiu din apa potabila poate afecta memoria. Un accident produs la instalatia de distibuire a apei din Camelford, Cornwall, Anglia a provocat cresterea enorma a nivelului de sulfat de aluminiu din apa potabila. Toti cei care au consumat apa contaminata s-au plans de pierderi de memorie.

Un alt studiu realizat de McLachlan in Ontario, in care s-au analizat 668 cazuri de Alzheimer, a demonstrat legatura dintre dementa si aluminiu. Aceste studii au demonstrat ca riscul de a fi afectat de boala Alzheimer este de 2,5 ori mai ridicat in zonele in care apa contine mai mult de 100 mcg de aluminiu pe litru, decat in alte zone unde nivelul de aluminiu este mai scazut.

Rezultatele obtinute de McLahlan au fost si mai impresionante in cazul persoanelor care au consumat apa ce continea 175 mcg de aluminu/litru. In functie de criteriul de clasificare folosit, factorul privind riscul de producere a bolii Alzheimer variaza de la 6,7 la 8,14; adica la pacientii care au consumat apa contaminata riscul de aparitie a bolii Alzheimer era de 7-8 ori mai mare.

Un studiu longitudinal recent efectuat pe parcursul a 8 ani, pe 3.777 de persoane in varsta de 65 de ani sau mai mult, care au locuit in sud-estul Frantei intre 1988-1989 a demonstrat ca riscul de aparitie a bolii Alzheimer era dublu in cazul persoanelor care au consumat apa cu o concentratie de aluminiu mai mare de 0,1 mg per litru.

Importanta aluminiului monomeric a fost confirmata inca o data intr-un studiu recent condus de Prolo si colaboratorii sai, efectuat in nord-vestul Italiei unde apa potabila contine in total intre 5 si 1.220 mcg de aluminiu per litru, iar nivelul de aluminiu monomeric (acel tip de aluminiu capabil sa patrunda in celulele umane cu cea mai mare usurinta) este si el cuprins intre valorile 5 si 300 mcg per litru.

Cercetatorii de la universitatea din California, Los Angeles, au stabilit ca boala Alzheimer se intalnea cel mai des in zonele in care apa potabila avea cel mai ridicat nivel de aluminiu monomeric. Acestia au descoperit de asemenea ca aluminiul monomeric influenta functionarea celulelor accelerand moartea acestora mai ales in prezenta proteinei beta-amiloid.

In consecinta, numeroasele dovezi oferite de studiile geografice si epidemologice efectuate sustin existenta unei corelatii clare intre consumul de aluminiu, in special aluminiul monomeric existent in apa potabila si incidenta crescuta a bolii Alzheimer. Se pare totusi ca efectul negativ al aluminiului ar putea fi diminuat cu ajutorul acidului silicic, calciului si magneziului, in special in cazul apei potabile cu un pH intre 7,85 si 8,05.

Apa potabila cu un nivel ridicat de aluminiu, insa cu deficit de acid silicic, magneziu si calciu este asadar foarte periculoasa. Fluorul este de asemenea un cunoscut element de neutralizare a aluminiului si ar putea fi folosit in apa potabila cu pH mare pentru a oferi o protectie impotriva bolii Alzheimer; se stie insa ca din nefericire fluorul in cantitati mari poate provoaca alte probleme de sanatate.

2 ingeri ridica la cer sufletul unui copil mort

Imediat dupa ce a savarsit prima slujba de inmormantare a unui copil, preotul rus Igor Shvedov a fimat imagini stranii, cu telefonul mobil.

Potrivit Descopera.ro, in momentul in care a revazut scenele, preotul a observat ceea ce, la prima vedere, par a fi siluetele luminoase ale doua entitati necunoscute. Dupa ce a aratat filmarea si altor oameni, au aparut teoria conform careia este vorba de ingeri, care ridica la ceruri sufletul copilului decedat, al carui trup se afla inca in casa.

Totul s-a intamplat inainte de pornirea cortegiului funerar spre biserica si cimitir, in orasul Semipalatinsk, din Kazahstan.

Link

Sursa: http://stirileprotv.ro

Experimentul Sirusian din 1972

“Pentru a putea incepe aceasta istorisire trebuie sa ne plasam in timpul in care Thoth si alti maestri inaltati au creat in mod sintetic matricea constiintei Christice pe planeta noastra pentru a anihila urmarile a ceea ce s-a intamplat intre martieni si pamanteni in Atlantida. Cand maestrii inaltati au inceput construirea matricei (retelei), ei au facut o gaura in Egipt care se conecta la flacara vietii din Salile lui Amenti si activa prin geomantie toate punctele sacre din intreaga lume. Maestrii inaltati au calculat ca noi ne vom incadra in cea de-a patra dimensiune in primavara lui 1998 si in acel timp doar cativa oameni vor reusi sa realizeze acest lucru. Nu era nimic neobisnuit in legatura cu acest experiment de creare a unei matrici sintetice de constiinta Christica. Aceasta se realizeaza pe baze riguroase si ajuta planeta sa se situeze pe un nivel dimensional aflat mai jos sau mai sus. Nimeni din univers nu acorda o atentie particula acestui experiment, nu este ceva deosebit.

In urma cu 200 de ani, siriusienii, care reprezinta aspectul nostru parental, au devenit constienti de o mare posibilitate pe care noi am putea sa o ratam. Ei au prevazut un eveniment care urma sa se intample in 1972 si au stiut ca noi trebuie sa fim pe cel de-al cincilea nivel de constiinta pentru a supravietui. Daca noi am fi fost la acel nivel in 1972 nu ar fi fost nici o problema dar, odata cu trecerea timpului s-a ajuns la concluzia ca nu vom putea ajunge la acel nivel.

Siriusieni nu au dorit sa vada cum lumea noastra se naruie. Noi suntem, intr-un sens propiu, copiii lor si ei au o iubire parinteasca fata de noi. Ei au inceput sa caute o solutie pentru rezolvarea acestei probleme dar nu au avut succes. Nu se cunostea nici o cale prin care sa se aduca o planeta la nivelul respectiv de constiinta in urma schimbarilor care aveau sa se prefigureze. In trecut cand a existat posibilitatea sa se realizeze acest lucru, planeta a fost distrusa. Siriusieni nu s-au lasat si in cele din urma au descoperit ca cineva dintr-o galaxie indepartata a conceput o idee care ar putea sa mearga, dar care nu a fost niciodata pusa in aplicare. Nu exista siguranta totala ca noi vom reusi sa realizam saltul dimensional in mod constient si siriusienii au facut pregatiri pentru a putea preintampina cel mai rau lucru care ar putea sa se intample. Asa ca ei au inceput sa deruleze experimentul.

Au creat un vehicul viu de circa cinci mile lungime, in forma de tigareta, negru, dintr-o singura bucata care prezenta in cadrul lui forme de viata atat pe baza de carbon cat si de silicon care formeaza o unicitate. Tot acest lucru reprezenta o unitate vie auto-constienta. Avea o zona transparenta la un capat si era manevrata de 300-350 de barbati si femei de pe cea de a treia planeta a lui Sirius. Ei purtau uniforme albe si embleme galbene. Dedicand cat mai mult timp posibil acestui proiect, ei au mai creat opt vehicule sau nave mici in forma de farfurii zburatoare cu un diametru de 3,5 – 6 metri. Siriusieni au asamblat toate aceste nave la un loc si apoi au asteptat.

Intre timp, in 1972, Drunvalo a fost directionat catre Canada. El a trebuit sa legatura in secret cu un om numit David Suzuki. Suzuki este o persoana foarte disciplinata care lucreaza pe mai multe nivele. El studiaza genetica nu numai prin intermediul microscopului ci si al telescopului. El crede in principiul “ce este jos este si sus”. El a privit la miscarile asteroizilor si a aplicat cunostintele care au fost obtinute in acest mod pentru a intelege genetica. Suzuki era foarte interesat si de activitatea soarelui nostru si avea o echipa de oameni care il supravegheau tot timpul. El stia ca intr-o anumita zi din 1950 cercetatorii au fost martorii unui fenomen care nu a avut precedent in experienta umana. O lumina spiralata care venea din Soare cu viteza foarte mare a trecut chiar pe langa Pamant. Ei nu aveau nici o idee despre ceea ce se intampla; era ceva foarte neobisnuit. In cadrul rotatiei Pamantului axa se clatina, creand numeroase cercuri – apare astfel o procesiune de 25.920 de ani (cea mai mica) si o alta inclinare care oscileaza inainte si inapoi, cu un ciclu de 46.000 de ani. Mai sunt si alte procesiuni, una din ele dureaza de exemplu 40.000 de ani. Potivit lui Suzuki noi am fost in cel mai indepartat punct al acestei oscilatii in anul 1950. Cand spirala a trecut pe langa Pamant, zona care era in opozitie cu aceasta oscilatie a inceput sa se largeasca, ca si cum miscarea s-ar fi incetinit foarte mult. Cercetatorilor le-au luat 40 de ani sa ajunga la concluzia ca aceasta schimbare in oscilatie va duce la schimbarea polilor, dandu-i Pamantului un nou Pol Nord si un nou Pol Sud. In 1964 ei erau destul de siguri de acest lucru.

Echipa lui Suzuki a studiat aceste date pentru alti patru ani de zile inainte de a prezenta concluziile. In 1968 ei erau convinsi ca schimbarea polilor era iminenta. Suzuki a publicat un material care a fost distribuit pentru inceput numai guvernului canadian, apoi si Statelor Unite si altor guverne, spunand ca noi urmeaza sa avem un nou Pol Sud si un nou Pol Nord. El a spus ca spirala din soare apare cu precizia unui ceas, odata la trei ani si de fiecare data creste in intensitate. Din calcule au estimat ca prin luma august sau noiembrie a anului 1972, nivelul energetic va fi atat de ridicat ca va avea loc o explozie pe suprafata soarelui, care nu are precedent pentru cunoasterea noastra. Ei au prezis ca va mai fi o alta explozie in 1984 si foarte curnd dupa aceasta va inteveni schimbarea polilor.

Evenimentul a avut loc la data de 7 august 1972. Din observatia noastra — si noi nu stim, bineinteles, daca siriusienii au intervenit — a fost cel mai mare lucru la care noi am fost martori. Anthony R. Curtis, in cartea sa Almanahul Spatial, a spus ca este “cea mai mare furtuna solara care s-a inregistrat vrodata”. Potrivit Science News: “In primele zile ale lui august a avut loc o severa disturbatie pe soare care a produs patru mari flacari de pe 2 pana pe 7… Una inregistrata la inceputul lui august este una dintre cele mai mari care s-au inregistrat vreodata… Cea de-a saptea flacara a ajuns in gama razelor X…” Vantul solar care are o viteza de 500Km/sec., sau un milion de mile pe ora, a ajuns la o viteza de 2,5 milioane de mile pe ora in numai trei zile, apoi a coborat la 0,5 milioane de mile pe ora in alte 30 de zile. Acest lucru se considera a fi imposibil, totusi s-a intamplat. Relatari despre acest eveniment au fost publicate in toata literatura stiintifica de specialitate a lumii si in ziarele importante, dar oamenii de stiinta nu au stiut ce inseamna aceasta; tot ceea ce au facut ei a fost sa publice aceasta informatie.

Dupa sase luni, David Suzuki, a organizat o intrunire stiintifica mondiala pentru a discuta implicatiile acestei explozii. Drunvalo s-a intalnit ultima oara cu Suzuki cu trei luni inainte de intrunire, astfel ca el nu stie ce s-a intamplat acolo. Ceea ce stie el este ca inainte de intalnire — din august pana in noiembrie 1972 — au aparut foarte multe informatii publicate si scrise despre acest subiect. Dupa intalnirea din iunie sau iulie 1973, s-a asternut o mare tacere, ca si cum marele eveniment nu ar fi avut loc niciodata.

Daca siriusienii nu ar fi intervenit, explozia ne-ar fi ucis pe toti. Ar fi distrus orice forma de viata incepand cu cele de la nivelul microscopic. Ceea ce s-a intamplat a fost ca soarele nostru a fost pe cale de a expanda si a se transforma intr-o gigantica stea rosie pulsatila ale carei margini s-ar fi intins dincolo de orbita lui Jupiter sau ceva in genul asta. Acest puls ar fi durat 1000 de ani si apoi soarele s-ar fi intors la marimea sa normala. Daca noi am fi fost pregatiti pentru acest eveniment, adica daca am fi avut nivelul de constiinta Christica, ar fi fost o minunata calatorie pentru noi. Dar avand in vedere faptul ca noi am decazut in urma evenimentelor din Atlantida, in urma cu 16.000 ani, noi nu am fost pregatiti pentru acest lucru.

In acest timp 144.000 de rase diferite din alte nivele dimensionale au venit sa asiste. Pe la mijlocul lui ianuarie 1972, aproximativ 80.000 dintre ele sosisera deja. Ele au avut discutii intense asupra problematicii acestei stele rosii, iar 19.900 dintre aceste culturi au spus: “Nu exista nici o speranta, nici o cale, nici o rugaciune care sa-i poata salva pe oameni. Sa plecam de aici.” Ei s-au indreptat catre casa pentru ca aveau o politica de noninterferenta. Alte cateva sute de culturi — pleidienii, aldebaranii, arcturienii ai altii condusi de siriusieni — s-au decis sa ramana si sa ne ajute.

Siriusienii nu au avut toate lucrurile necesare pentru acest ajutor dar au avut ambasadorii lor. In momentul in care situatia a fost declarata fara speranta, ei au trimis ambasadori catre Comandamentul Galactic pentru a cere permisiunea de a efectua experimentul lor. Daca doar o singura persoana ar fi rezistat acestei explozii de pe Pamant, siriusienii ar fi fost refuzati. Avand in vedere ca nu se prefigura nici un supravietuitor, ei au primit permisiunea. Comandamentul i-a intrebat cati supravietuitori vor fi ca rezultat al acestui experiment. Ei nu au stiut cu precizie, dar au raspuns: “Probabil cel putin doi, dar nu mai mult de zece”.

O conditie cheie pentru a primi permisiunea era credinta ca va exista cel putin o persoana care va supravietui. Avandu-se in vedere ca niciodata nu s-a mai incercat un asemenea experiment radical, ei nu au stiut cati supravietuitori vor fi.

Dupa ce au primit permisiunea, siriusienii s-au apucat imediat de lucru si in mai putin de 30 de zile aveau totul pregatit. Ei au lansat un obiect mare in forma de tigareta, la 44.000 de mile de Pamant si l-au plasat pe o frecventa superioara Pamantului astfel ca acesta sa apara invizibil pentru noi Pamantenii. Ei au plasat cele 8 mici farfurii zburatoare pe cele opt varfuri ale stelei tetraedrale care se afla in jurul Pamantului. Exista o stea tetraedrala inscrisa in Pamant si exista si una mai mare, la suprafata Pamantului. Varfurile ei constituie sistemul de chakre al Pamantului. Apoi, din nava in forma de tigareta ei au lansat o raza de lumina LASER, care tine de o tehnologie pe care noi pamantenii nu o avem. Raza avea 20 cm in diametru si era facuta din segmente diferite de lumina digitala colorata care se miscau cu viteza luminii. Aceasta lumina venea dintr-o lume dimensionala catre alta lume.

Raza a intrat prin Polul Nord si a lovit micuta nava de tip farfurie zburatoare care se afla in punctul tetraedral. De acolo, cantitatea imensa de informatie inclusa in raza laser a fost translatata in trei raze primare – rosie, albastra si verde – care au fost indreptate catre unrmatoarele trei nave. Aceste trei nave au repetat aceasta operatiune si au trimis raze catre urmatoarele trei nave, s.a.m.d pana cand razele s-au unit din nou la Polul Sud. La Polul Sud ele au fost din nou translatate in informatie si au fost directionate in centrul Pamantului. Din centrul Pamantului, prin refractie, informatia a fost transformata in miliarde de micute raze de lumina si toate s-au raspandit pe intreaga planeta. Ele au au realizat o conexiune cu toti oamenii si animalele de pe planeta.

Tine-ti minte, siriusienii trebuiau sa ne protejeze de un zid de flacari si in acest mod au realizat ei acest lucru. Si nu numai ca ei trebuiau sa ne protejeze, dar ei trebuiau sa realizeze acest lucru intr-un asemenea mod ca noi nu trebuia sa stim ca suntem protejati. Daca stiam, s-ar fi schimbat complet ecuatia umana. Deasemenea, ei trebuiau sa grabeasca evolutia noastra astfel incat noi sa ajungem in punctul in care puteam sa ne descurcam in fata unui zid de flacari. Ei au stabilit un camp holografic in jurul Pamantului; apoi au stabilit un camp holografic in jurul fiecarui om si a fiecarui animal. Apoi au inceput sa programeze evenimentele in aceste campuri holografice. In primele luni nu au schimbat nimic, doar au preluat controlul. Apoi au programat cerul nostru ca o holograma in asa fel incat noi sa nu percepem nimic din ceea ce se intampla. Apoi au inceput sa programeze evenimentele din vietile noastre astfel incat noi sa evoluam cat mai rapid cu putinta. In acelasi timp, ei ne-au protejat de zidul de flacari.

Din vara lui 1972 pana in vara lui 1974 noi ne-am miscat cu totul intr-o noua directie. Evolutia noastra a inceput sa se accelereze. Apoi a inceput sa capete o turnura neobisnuita; evolutia s-a accelerat de-a binelea. Acest experiment a fost mai mult decat un succes, mai mult decat ar fi putut sa-si imagineze cineva. In loc de aproximativ 10 persoane care ar fi putut sa supravietuiasca, numarul s-a ridicat la 1,5 miliarde care erau capabili sa treaca la urmatorul nivel. In mod evident noi am fost protejati de zidul de flacari; noi suntem inca aici. Interventia siriusiana a furnizat timpul necesar ca matricea (reteaua) de constiinta Christica sa fie completa. Aceasta matrice a fost terminata la data de 4 februarie 1989. In mod normal, cand o planeta trece prin constiinta Christica, numai cativa oameni reusesc initial sa traiasca si sa inteleaga noua realitate. Restul vor cadea pe un nivel mai jos de constiinta si numai dupa o perioada lunga de timp cei cativa vor reusi sa traga dupa ei intrega planeta.

Exista diferite nivele ale constiintei Christice. Nivelele constiintei Christice in cea de a patra dimensiune sunt subdimensiunile 10, 11 si 12. Planeta are nevoie de o lunga perioada de timp pentru a evolua prin aceste stagii. Cele mai joase subdimensiuni ale dimensiunii a patra contin planul astral, acolo unde mergem in timpul somnului, nivelul unde foarte multi oameni ajung dupa ce mor, locul unde vei gasi fiinte precum zanele si spiritele copacilor. Noi suntem condusi catre subnivelul 10 al celei de a patra dimensiuni in scopul de a capata constiinta Christica. Cenusiii nu pot ajunge acolo. Ei au acces numai la nivelele joase ale celei de a patra dimensiuni si de multe ori ajung in planul nostru astral. La inceput ei au luat legatura cu noi in planul astral.

Geometria retelei de constiinta din jurul oricarei planete se schimba odata cu schimbarea planetei. Aceste schimbari sunt foarte rare. In mod normal, mici schimbari au loc odata la mii de ani. Schimbarile din reteaua de constiinta a Pamantului au loc foarte rapid in zilele noastre. Acest fapt a atras atentia fiintelor din toate partile galaxie. Este dificil pentru noi sa ne dam seama cu ce viteza ne miscam pentru ca ne aflam in interiorul sistemului. Schimbarile apar evindente pentru oricine care se afla in afara. Nu s-a mai auzit de ceva asemanator cu ceea ce se intampla aici; s-a ajuns la punctul in care ne-am transformat intr-o televiziune inrterdimensionala galactica. Din aceasta cauza cele doua subniveluri subdimensionale de deasupra noastra s-au transformat intr-un imens loc de parcare. Toti monitorizeaza evenimentele pentru ca ei stiu ca tot ceea ce ni se intampla noua ii afecteaza si pe ei. Viata de pretutindeni este afectata de aceste schimbari. Potivit lui Thoth, evolutia noastra se aseamana cu cea a unui bebelus care care devine un adult in 15 minute. Este un eveniment unic; nu exista exemple ale unor astfel de modele evolutionare nicaieri.

Pare a fi experimentul care a inregistrat cel mai mare succes. Maestrii inaltati nu stiu ce va urma. Thoth a vrut ca Drunvalo sa fie foarte clar in legatura cu acest subiect. La inceput, Thoth si alti maestri inaltati au crezut ca planeta va atinge un punct critic in ultima saptamana a lui august 1990 si in primavara anului 1990 noi ne vom fi situat pe alt nivel dimensional. Maestrii inaltati au spus ca atunci ei se vor unii cu totii, vor parasi Pamantul in forma unei sfere de lumina si vor trece pe un alt nivel de constiinta. Acest lucru va ajuta in inaltarea fiecarei persoane.

Asteptarile nu au fost rasplatite si in loc de ceea ce se prefigura sa aiba loc, in august 1990 Irakul a invadat Kuwaitul. Toate marile natiuni ale Pamantului au facut front comun… in pregatirile de razboi impotriva Irakului. Din aceassta cauza a intervenit o schimbare de plan pentru maestrii inaltati. Noi am creat o uniune planetara prin care toti ne-am alaturat pentru a ne impotrivi unuia singur. A fost un lucru unic in istoria Pamantului. Niciodata, in trecut, nu s-a intamplat ca intreaga planeta sa se alieze impotriva unei singure persoane. Chiar si razboaiele mondiale au fost diferite de acesta. Din cauza razboiului din Irak, maestrii inaltati au pus la punct un nou plan prin care numai 22 din ei s-au pentru a realiza un grup merkaba si a parasi Pamantul. Astfel a parasit Thoth Pamantul la data de 4 mai 1991. Acest lucru ne va mai furniza putin timp care va compensa evolutia brusca ce se prefigura a avea loc. De fiecare data cand ei au realizat acest lucru a avut loc o expansiune rapida in constiinta noastra.

Inainte ca Thoth sa paraseasca Pamantul, i-a spus lui Drunvalo ca el crede ca noi nu vom mai trece prin schimbarea brusca de poli care insoteste de obicei schimbarile in constiinta planetara. Noi vom trece mai degraba cu ochii deschisi printr-o serie de etape si o vom face intr-un mod armonios. Maestrii inaltati sunt pe cale sa faca din aceasta evolutie a evenimentelor o schimbare controlata in nivelul constiintei.

Druvalo crede ca toate previziunile anterioare care privesc Pamantul nu mai sunt valabile. Experimentul siriusian din 1972 a schimbat totul. Nostradamus a fost foarte precis in predictiile sale pana in anul 1972 si de atunci predictiile sale au dat gres. Suzuki a prezis o schimbare de poli in 1984; era sigur ca aceasta va avea loc. Cand a sosit 1984, noi ne aflam cu totul in alt loc. Thoth crede ca noi urmam sa trecem printr-un experiment unic. Inainte de sfarsitul secolului fiecare persoana ramasa pe planeta se va inalta catre urmatorul nivel dimensional.

Vor fi oameni care vor muri pe tot Pamantul si toti cei care vor muri vor trece in constiinta Christica prin renastere. Aceasta schimbare in evolutia constiintei va avea loc ca si cum am fi mai evoluati cu un milion de ani. Multe aspecte mai inalte ale vietii vin pe Pamant, prin nastere sau ca walk-ins pentru a experimenta aceasta transformare neobisnuita. Se pare ca noi ne-am descurcat foarte bine si in curand noi ne vom regasi mai chiar mai departe de cea mai inalta subdimensiune a dimensiunii a patra. La un anumit moment, cel mai precis in anul 2012, noi vom trece de octavele universale, ceea ce reprezinta un eveniment maret in istoria universului. Unde vom ajunge, nimeni nu stie.”

Aselenizarea si zece teorii ale conspiratiei

Pe 20 iulie se implinesc patru decenii de cand modulul Eagle a luat contact cu suprafata lunii, avandu-i la bord pe Neil Armstrong si Edwin “Buzz” Aldrin. In timp ce pentru unii reprezinta cea mai extraordinara odisee a mileniului, pentru adeptii teoriei conspiratiei, istorica aselenizare a america­nilor nu este decat una din cele mai mari farse ale secolului XX. Ideea ca aselenizare a avut loc, in realitate, in stu­diourile hollywoodiene e vehiculata de mai multa vreme, dar tele­graph.co.uk a facut recent o selectie a celor mai importante zece argumente sustinute de sceptici.

Pe 20 iulie se implinesc patru decenii de cand modulul Eagle a luat contact cu suprafata lunii, avandu-i la bord pe Neil Armstrong si Edwin “Buzz” Aldrin. In timp ce pentru unii reprezinta cea mai extraordinara odisee a mileniului, pentru adeptii teoriei conspiratiei, istorica aselenizare a america­nilor nu este decat una din cele mai mari farse ale secolului XX. Ideea ca aselenizare a avut loc, in realitate, in stu­diourile hollywoodiene e vehiculata de mai multa vreme, dar tele­graph.co.uk a facut recent o selectie a celor mai importante zece argumente sustinute de sceptici. 1. Steagul american infipt de cei doi astronauti pare sa fluture in bataia vantului ori pe Luna nu exista atmosfera. Si totusi argumentul steagului nu dovedeste falsificarea misiunii. O teorie a lui Newton spune: “Un corp aflat in miscare tinde sa ramana in miscare atata timp cat asupra lui nu se exercita nici o forta”. 2. Nici o stea nu este vizibila in fotografiile surprinse de astronauti pe suprafata satelitului natural al Pamantului. 3. De asemenea, in imaginile care imortalizeaza momentul aselenizarii modulului nu se distinge nici o urma a impactului cu praful lunar. 4. Nu exista urme lasate de aselenizarea modului de 17 tone care a stationat pe Luna o zi intreaga. In schimb, urmele pasilor astronautilor se disting foarte clar in praful lunar. 5. Urmele lasate in praful fin al Lunii, care nu are atmosfera si nici gravitatie, sunt neasteptat de bine conturate ca si cum ar fi lasate pe nisip umed. 6. Cand modulul paraseste suprafata Lunii nu se distinge vapaia specifica decolarii. 7. Daca maresti viteza normala de rulare a filmuletului care-i suprinde pe astronauti pasind pe suprafata Luna, ai senzatia ca acestia se afla, de fapt, pe Pamant si ca merg mai incet decat normal. 8. Astronautii ar fi putut sa-si piarda viata in timpul voiajului din cauza radiatiilor puternice din Centura Van Allen, fatale pentru om. Centura este un cerc de particule incarcate electric in jurul Pamantului, tinute de campul magnetic al Terrei. Campul geomagnetic nu este distribuit uniform. Pe partea Soarelui este compresat din cauza vanturilor solare, iar pe cealalta parte, este intins. 9. Rocile aduse de pe Luna sunt identice cu cele colectate in timpul unor expeditii stiintifice in Antarctica. 10. Toate cele sase aselenizari au avut loc in timpul ad­mi­nistratiei Nixon. Nici una din celelalte puteri ale lumii nu a mai incercat sa trimita echipaje pe Luna, cu tot avansul tehnologic uluitor din ultimii 40 de ani. Exista numeroase personalitati stiintifice care sustin ca nici unul dintre argumentele enumerate mai sus nu este insa suficient de solid. (D.M.)

Teoria conspiratiei: Obama s-a nascut in Kenya si nu poate fi presedinte

O teorie conspirationista tot mai raspandita afirma ca presedintele american Barack Obama ar ascunde un certificat de nastere kenyan, in conditiile in care la presedintia Statelor Unite nu pot candida decat persoane nascute pe teritoriul american.

Congresul american se lupta cu o reforma istorica a asigurarilor medicale, soldatii americani mor in razboaie departe de tara, iar presedintele Obama lupta sa relanseze economia, scrie The Telegraph.

Dar o parte a dreptei americane nu inceteaza sa se intrebe daca Obama s-a nascut intr-adevar pe teritoriul american. Daca nu, el nu ar fi avut dreptul sa candideze la presedintie.

Certificatul de nastere, in varianta scurta

Conspirationisti si membri ai extremei-drepte afirma ca Obama s-a nascut in strainatate si nu are dreptul sa fie presedinte.

Casa Alba a publicat ale copii documentelor oficiale ale presedintelui, care contin si numele centrului medical din Honolulu, Hawaii, unde s-a nascut. Este vorba insa de o varianta scurta a certificatului de nastere si nu de documentul original completat de medicii care au fost implicati in nasterea sa, afirma conspirationistii. Ei denunta drept o tentativa de manipulare un anunt al nasterii lui Obama publicat in Honolulu Advertiser in 13 august 1961, la noua zile dupa nastere.

George Gordon Liddy, fostul sustinator al lui Nixon care a executat patru ani si jumatate de inchisoare pentru implicare in afacerea Watergate si care acum este animator de radio de orientare conservatoare, spune ca totul s-ar lamuri intr-o secunda, daca presedintele ar prezenta un certificat de nastere valid.

Liddy afirma ca Obama s-a nascut de fapt in Kenya, tara de origine a tatalui lui si sustine ca a vazut o depozitie a bunicii paterne a lui Obama, care afirma ca nepotul ei s-a nascut la Mombasa.

Intretine CNN conspiratia?

Dezbaterea ar fi continuat probabil doar in cercurile conspirationiste, daca nu ar fi fost promovata in atentia marelui public de Lou Dobbs, comentator popular de la CNN.

Obama ar trebui sa faca mai mult pentru a pune capat acestor zvonuri, a spus el saptamana trecuta in emisiunea de radio pe care o gazduieste. “Daca aceasta poveste poate fi lamurita atat de repede si simplu, de ce nu o face?”, a intrebat el.

CNN a incercat sa se distanteze de suspiciunile lui Dobbs, difuzand imagini cu certificatul de nastere “scurt” ale lui Obama. Presedintele televiziunii, Jon Klein, a spus echipei emisiunii lui Lou Dobbs, ca povestea validitatii certificatului de nastere al lui Obama pare sa fie moarta.

CNN a aflat ca autoritatile din Hawaii au distrus o serie de documente 2001. Din aceasta cauza, certificatul de nastere original al lui Obama nu mai exista, iar cel scurt este singurul oficial.

Relansarea controversei a indignat stanga americana si i-a oripilat si pe multi conservatori. “Avem probleme serioase acum. Avem o criza economica enorma, milioane de persoane au ramas fara locuri de munca. Este ridicol ca ne pierdem timpul intrebandu-ne daca Obama este american”, a comentat animatorul de radio liberal Steven Collins.

Motivul, a spus el, este ca “multi oameni din aceasta tara nu pot nici acum accepta faptul ca un afro-american stralucit este presedinte”.

Joe Scarborough, fost congremen republican care are propria emisiune la o televiziune prin cablu, a descris adeptii acestor teorii drept “personaje de desene animate”.

“In loc sa incerce sa inteleaga ce se intampla cu tara lor, lucrurile teribile care se intampla cu economia”, acesti oameni “imbratiseaza teorii conspirationiste”, a spus el.

Fostul congresmen i-a comparat pe autorii acestei teorii cu americanii care cred ca “guvernul Statelor Unite si-a aruncat in aer propriile cladiri si si-a ucis propriii cetateni la 11 septembrie” sau ca astronautii americani nu au ajuns de fapt pe Luna.

Michael Medved, gazda unui talk-show conservator, adauga ca asemenea teorii dauneaza imaginii miscarii conservatoare. “Ne face sa aratam ca niste ciudati. Ne face sa aratam ca niste nebuni, (…) dementi, (…) bolnavi”, a spus el.

O limbă din Asia a murit odată cu ultimul ei vorbitor

Boa Sr a supravieţuit tsunami-ului din 2004, a rezistat ocupaţiei japoneze şi bolilor aduse de colonialiştii britanici, fiind singurul băştinaş de pe lanţul de insule care vorbea fluent limba Bo.

Luându-şi numele de la un trib dispărut, Bo este una dintre cele 10 limbi andamaneze, despre care se crede că datează de dinainte de Neolitic, când oamenii s-au stabilit în sud-estul Asiei.

Deşi a fost îndeaproape urmărită de istorici în lingvistică, Boa Sr şi-a petrecut ultimii ani din viaţă fără să fie capabilă să vorbească cu nimeni în limba sa nativă, spune The Guardian. Nici măcar membri ai unor triburi înrudite nu au fost în stare să înţeleagă repertoriul de cântece şi poveşti ale femeii care avea în jur de 80 de ani, care mai vorbea hindi, precum şi o altă limbă locală.

“Pierderea pe care o suferim în această clipă nu este resimţită doar de comunitatea andamaneză. Este o pierdere resimţită de mai multe discipline la un loc: antropologie, lingvistică, istorie, psihologie şi biologie”, spune Narayan Choudhary, lingvist la Universitatea Jawaharlal Nehru.

Insulele Andaman, aflate în Golful Bengal, se află sub stăpânire indiană. Populaţia indigenă din această zonă a scăzut simţitor din momentul colonizării britanice, petrecute în 1858, insula devenind timp de 100 de ani o colonie de deţinuţi coloniali.

În ultimii 150 de ani, populaţia din insulele Andaman a scăzut de la 5.000 la 52, una dintre principalele cauze fiind alcoolismul.

Boa Sr a reuşit să scape de tsunami-ul din 2004 urcând într-un copac pentru a se feri de valuri. Ulterior a povestit lingviştilor că a fost prevenită asupra dezastrului: “Toţi eram acolo sus când a venit cutremurul. Cel mai în vârstă ne-a spus că Pământul se va despărţi. Ne-a spus să nu fugim şi nici să nu ne mişcăm din loc”.

Blestemul aurului dacic

Patronul barului Rex din Brad este un cunoscut vânãtor de comori

Recenta explozie de la barul Rex din Brad a readus în atentia locuitorilor din Orãstie si împrejurimi asa numitul „blestem al aurului”. Aceasta pentru cã Marcel Dobra, proprietarul lantului de baruri din judetul Hunedoara din care fãcea parte si Rex este – conform localnicilor – un cunoscut kosonar, adicã gãsitor de comori ale dacilor ascunse în Muntii Orãstiei. De-a lungul timpului, zeci de persoane care au gãsit aur în zona fortãretelor antice au avut parte de nenoriciri.

Orãstie este un târgusor de provincie, ridicat la rang de municipiu si supranumit de locuitori Twin Peaks. Supranumele se datoreazã faptului cã, în ciuda numãrului mare de someri – din aproximativ 20.000 de locuitori doar în jur de 3.000 sunt activi – la Orãstie rãsar peste noapte vile, se dezvoltã afaceri de succes, muritorii de foame de ieri devin peste noapte proprietari de case, jeep-uri, „mertane” si îsi deschid magazine. Explicatia localnicilor este una singurã: aurul dacic. Zona Muntilor Orãstiei, a Cetãtilor Dacice, este un adevãrat El Dorado pentru cãutãtorii de comori. Dotati cu cele mai performante detectoare de metale, zi de zi acestia pot fi vãzuti urcând în masini de teren puternice spre Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac. În ciuda mãsurilor luate, în ciuda înãspririi legii, ei cautã atât de râvnitii kosoni, monede dacice din aur de 24 de karate. Pretul acestora variazã zilnic si poate fi urmãrit pe site-urile de licitatii de pe internet. Ieri, spre exemplu, era oferitã spre vânzare o singurã monedã koson, la pretul de 625 de lire sterline. De-a lungul anilor s-au descoperit oficial doar vreo douã sute de monede aflate la muzeele din Deva, Cluj-Napoca si Bucuresti. Pe piata neagrã internationalã circulã însã în jur de 20.000 de monede.

Focurile vii si aurul jurat

În zona Cetãtilor Dacice, în satele apartinãtoare comunelor Beriu si Orãstioara de Sus circulã legenda focurilor vii. Se spune, si martorii o confirmã, cã în jurul Crãciunului si a sãrbãtorilor de Sânziene pe versantii muntilor pot fi vãzute focuri vii. Acolo unde arde focul, dacã se sapã, cu sigurantã se gãseste o comoarã. Fenomenul are si o explicatie stiintificã: aurul îngropat se cocleste, formând adevãrate pungi de gaz perfect retinute de solul lutos. Comorile sunt îngropate la mai putin de o jumãtate de metru sub pãmânt. Când gazul se acumuleazã în cantitãti mari se produce o autoaprindere care genereazã focul ce poate fi vãzut de la mare distantã. Despre aurul îngropat – gãsit cel mai ades sub formã de monede (kosoni sau lysimachi) – circulã si o altã legendã. Se spune cã, de obicei, aurul a fost îngropat în timpul invaziei romane de câte doi-trei-patru oameni. Acestia au jurat sã nu dezgroape aurul decât împreunã, fãcând legãmânt de blestem cu moarte asupra aceluia care va dezgropa fãrã ceilalti tovarãsi aurul sau asupra altora care îl vor gãsi. Existã credinta cã dacã unul dintre cei care au îngropat aurul a murit, ceilalti au preferat sã lase aurul sub pãmânt.

Blestemul aurului

Sunt multi – localnici sau venetici – care au gãsit aur dacic. Ca un fãcut, nici unul dintre ei nu s-a bucurat prea mult de comoara gãsitã. Despre Marcel Dobra, localnicii spun cã asteptau sã i se întâmple o nenorocire pentru cã a pus mâna pe aur jurat. Dobra avea, pânã nu demult, o firmã care se târa sã trãiascã. Acum câtiva ani, brusc, a deschis cele mai elegante baruri din Deva (Reno) si din Orãstie si Brad (Rex). În scurtã vreme si-a cumpãrat un BMW de lux, un Volkwagen la fel si un Mercedes clasa E. Toate noi. Tãtãl sãu, colonel de politie a început constructia unei vile somptuoase. Localnicii asteptau sã vadã ce nenorocire se va abate asupra lui. Paguba exploziei de la Brad – estimatã la ora actualã la peste douã miliarde de lei – nu face decât sã întãreascã credinta localnicilor în blestemul aurului.
Acestui blestem i-au mai cãzut victime de-alungul anului. Unul dintre primii gãsitori de aur, pe numele sãu Liviu Pricãjan, de loc din Orãstie, dupã ce a gãsit monede si-a schimbat brusc cursul vietii, îmbogãtindu-se. La ora actualã însã este falimentar, un om aproape scãpãtat. El a vândut monedele statului beneficiind de ajutorul… unchiului lui Marcel Dobra, politist si el, care a decedat în floarea vârstei. Un alt descoperitor de aur, din satul Ludesti, la scurtã vreme dupã ce afacerile au început sã-i meargã din plin si sã devinã prosper a fost lovit de un tren în timp ce se afla la volanul masinii sale. Milan Parfenie, un alt localnic, si-a strâns amicii si le-a spus cã a gãsit o comoarã, pe care a ascuns-o într-un loc. I-a invitat sã vinã sã o vadã. Mergând spre acel loc, puntea de peste un pârâu de nici jumãtate de metru adâncime s-a rupt sub greutatea oamenilor. În afarã de Parfenie, nimeni nu a pãtit nimic. Acesta s-a înecat si comoara nu a mai fost gãsitã. Un lucru ciudat s-a întâmplat si anul trecut. În presa localã un grup de studenti din Cluj au anuntat cã au descoperit o mare comoarã pe care o ofereau spre vânzare. Familia care i-a gãzduit în satul de la poalele Muntilor Orãstie – sot si sotie – a murit în câteva zile. La fel, un alt descoperitor celebru, Zgãvârdean, si el localnic, la scurtã vreme dupã ce a gãsit aur si a început sã-si trãiascã bunãstarea a cãlcat un om cu masina cheltuindu-si banii pentru acoperirea daunelor. La aceastã suitã, demnã de povestiri de groazã se mai adauagã alti localnici care dupã ce au gãsi kosoni au orbit, mutit sau au paralizat. Recenta explozie de la Brad, prin dimensiunea pagubelor produse patronului Marcel Dobra nu face decât sã întãreascã credinta localnicilor cã „blestemul aurului” existã.
Întrebat dacã „blestemul aurului” existã, Vladimir Brilinsky, director al flialei locale a Fundatiei Dacia Revival patronatã de dr. Napoleon Sãvescu din New York, ne-a rãspuns: „Blestemul aurului dacic existã. Asa cum nu s-au lãsat jefuiti de romani, dacii lovesc de dincolo de mormânt pe cei care vor sã le ia aurul!”

Lucian Stanciu